Acuma am sosit de la teatru, am fost prezent si eu la piesa de teatru Casa Bernardei Alba in regia lui Federico García Lorca.

A fost o seara la teatru pe cinste, doar mici nesimtiti care tot vorbeau si urlau prin sala, dar am trecut cu vederea.

Cand la un moment dat suna telefonul de doua ori la aceeasi persoana, chiar nesimtire sa nu iti pui telefonul pe silentions din timp ce te atentioneaza. Nu inteleg de ce mai vin anumite persoane la teatru daca nu pot sta in liniste 2 ore de vreme.

Mi-am permis sa fac si o poza cu cadrul piesei de teatru.

Si o scurta prezentare a piesei de teatru ar suna cam de genul: radiografie a sufletului hispanic – năvalnic şi tandru – piesa vorbeşte despre poezia şi tragedia vieţii, despre dogmele familiei în confruntare cu dorinţa de libertate a tinereţii şi mai ales despre dragoste.

Deşi cu o distribuţie exclusiv feminină, “Casa Bernardei Alba” nu a fost un spectacol feminist, ci un prilej pentru remarcabilele actriţe ale scenei sătmărene de a-şi demonstra măsura valorii.

Tot ce mai ramane de zis, este ca ne intalnim la urmatorul spectacol care va urma la Teatrul de Nord Satu Mare.