Kapetanos înseamnă tot ce nu are încă Steaua crudă a lui Bergodi. Experienţă, valoare confirmată şi liniştea profesionistului.

Aţi observat? Înaintea fiecărui gol al grecului, timpul stă parcă pe loc. Nu-mi aduc aminte, s-ar putea să greşesc, o execuţie uşoară a salvatorului Stelei. Un gol formal. Un chilipir. Mai toate punctele lui sînt muncite pînă la chin. Cînd sare, pluteşte spre limita în care gravitaţia îl cheamă înapoi şi abia acolo loveşte mingea.

Cînd se întinde, cum a fost aseară, cu CFR, ai impresia că se va rupe, ca un fotbalist ciolănos şi aspru. Dintr-o dată, în loc să vezi maşinuţa de asistenţă medicală, observi mingea în plasă şi pe el întinzîndu-şi braţele, mare şi luminat ca feriboturile care pleacă noaptea dinspre Pireu în Creta.

Există un obicei pe aceste vase care taie Egeea, umplînd-o de miros de albastru ars. Cînd miile de pasageri urcă, îşi lasă bagajele la primul nivel, nesupravegheate, pe nişte rafturi fără uşi. În fiecare insulă, vaporul opreşte şi oamenii coboară culegîndu-şi febril propriile lucruri. In plina forfota, a oamenilor care umplu cheiul si se iau in brate, rămîi pe punte, fără temeri. Pentru că, niciodată, un grec care călătoreşte pe mare nu va lua ceva ce nu e sigur.

Poate de aceea, Kapetanos nu-şi revendică, in călătoria lui stelistă, locul de titular. Deşi este al lui.