Jérémie Guez este un realizator care ne-a oferit numeroase surprize placute in ultimii ani (Thou Shalt No Kill, Earth and Blood). Se reintoarce dupa excelentul Thou Shalt No Kill insa, in ciuda unei distributii de exceptie si unei povesti originale, Sons of Philadelphia este un film destul de plictisitor cu personaje care nu au prea multe sa ne spuna sau sa faca pentru a ne surprinde. Dialogurile sunt anoste si confuze si nu intelegem mare lucru din ele.

Matthias Schoenaerts este un actor care ne place mult insa in acest film avem impresia ca se intreaba ce cauta el in acest film. Acelasi lucru este valabil si pentru Joel Kinnaman.

Scenariul este atat de confuz incat uneori ne este cam greu sa ne dam seama care este relatia dintre personaje si filmul tine neaparat sa ne povesteasca abolut totul fara o reala implicare narativa. Nu avem nimic impotriva polarurilor lente insa Sons of Philadelphia nu reuseste sa straluceasca deloc, chiar daca se vrea sa fi un film cu mafioti celebru.

Philadelphia. In urma cu 30 de ani, familia lui Michael l-a luat in grija sa pe Peter dupa moartea tragica a tatalui sau, in circumstante ciudate. Acum, Michael si Peter sunt doi infractori cu personalitati radical diferite. Unul este violent si exuberant in timp ce celalalt este taciturn. Atunci cand Michael este desemnat “jenant” de catre mafia italiana, trecutul tulbure al familiei reiese la suprafata.

Din punct de vedere vizual, Jérémie Guez nu face nimic exceptional. Ne multumim pana la sfarsit cu o poveste care evolueaza fara sa fie inspirata. Filmeaza totul fara sa ne lase impresia ca este un realizator care crede in personajele sale ceea ce este o veritabila problema.

Povestea stagneaza si isi lasa personajele sa navigheze din scena in scena fara sa ne lase impresia ca au ceva interesant sau pasionant sa ne povesteasca. Sons of Philadelphia ii poate seduce pe cei care nu cunosc filmele cu mafioti insa unii isi vor pierde cu siguranta rapid rabdarea.

Vremea buna se apropie cu pasi repezi ceea ce ne determina sa iesim si sa calatorim mai mult. Temperaturile din ce in ce mai ridicate si ziua din ce in ce mai lunga ne determina sa lasam hainele groase de iarna in profitul unei energii estivale. Si de ce sa nu ne oferim o calatorie sau un road trip chiar si in celalalt capat al lumii?
Iata cele mai bune filme care ne indeamna sa calatorim, departe, departe, departe!

Seven Years in Tibet (1997)
La sfarsitul anului 1939, Eiger Heinrich Harrer are un vis maret, acela de a cuceri Nanga Parbat, varful de 8125 de metri al muntilor Himalaya. Accepta o suma de bani pentru a planta aici drapelul nazist cu zvastica. Razboiul izbucneste. Prizonier al britanicilor la granita cu India, reuseste sa evadeze. Incepe adevarata aventura a vietii: o aventura lunga si periculoasa care se va incheia la Lhassa. O calatorie initiatica si interioara de vazut si de revazut iar si iar.

The Beach (2000)
Richard (Leonardo di Caprio), un tanar american, amator de senzatii inedite a ales Asia in speranta ca va trai aici aventura vietii. Intr-un hotel din Bangkok plin de turisti, face cunostinta cu un cuplu de francezi, Françoise (Virginie Ledoyen) si Etienne (Guillaume Canet). In mijlocul noptii, un barbat dubios intra in camera de hotel si evoca o insula secreta, o plaja paradisiaca in care ar fi trait mai multi ani in sanul unei comunitati de sorite libere. A doua zi, Richard gaseste o harta a insulei si cadavrul lui Daffy.

Lost in translation (2003)
Bob Harris (Bill Murray) calatoreste in Tokyo pentru a filma un spot publicitar. Are nevoie urgenta de bani altfel nu s-ar afla aici. Din camera hotelului de lux in care se afla contempleaza orasul insa nu vede nimic. Este, de altfel, detasat de tot si de toate, incapabil sa se integreze in realitatea care il inconjoara, neputand sa doarma din cauza decalajului orar. In aceeasi cladire se afla si Charlotte, o tanara americana insotita de sotul sau, un fotograf. Simtindu-se neglijata, Charlotte are nevoie de atentie. Bob este cel care o va consola…

Doua mame de familie, opuse din toate punctele de vedere sau aproape. Doua actrite de top. Si o reflexie acida cu privire la lucrurile politice corecte si la rasismul latent. Deci un serial care merita sa fie descoperit daca nu ai facut-o pana acum.

O periferie americana cu un aspect foarte frumos. Casele sunt ingrijite. Peluzele sunt perfect tunse. Totul este curat, totul este frumos. Iar viata este una idilica in aparenta.

Little Fires Everywhere este un fel de Desperate Housewives al anilor 2020. In cele mai frumoase case, perfecte in aparenta se ascund cele mai grele secrete.

Pe de o parte, o avem pe Elena Richardson, Reese Witherspoon, o jurnalista, mama a patru copii, adolescenti, cu o viata care pare perfecta. De cealalta parte, o avem pe Mia Warren, Kerry Washington, o mama celibatara, fotograf, care se instaleaza cu fiica sa Pearl, intr-o casa inchiriata la un pret foarte rezonabil de Elena. Dar, aceasta va descoperi foarte repede ca Mia a prezentat false referinte pentru a fi recomandata agentilor imobiliari.

Timp de 8 episoade urmarim astfel destinul celor doua familii, intre mici mistere si mari secrete ingropate. Prima scena a serialului este cea care da tonul. Este vorba despre casa familiei Richardson dintr-o periferie sic, care sare in aer. Iar intreg serialul este construit pe o serie de flashback-uri pentru a intelege originea acestei drame.

Ancorat in anii ’90, serialul abordeaza o multime de subiecte, care inca mai rezoneaza, precum greutatea secretelor, ferocitatea maternitatii, dar si problemele rasiale sau a claselor sociale. O multime de lucruri deci care ii consuma incet dar sigur pe locuitorii de aici.

Este deci o reflexie pasionanta cu privire la rasism si la maternitate, care pune mai ales cea mai importanta intrebare- ce te face sa fii o mama buna? Inca de la primele replici, micuta familiei, Izzy, foarte rebela in razboi cu mama sa perfecta este banuita ca a dat foc casei.

La aproape 10 ani de la remake-ul Martha Marcy May Marlene, Sean Durkin vine cu al doilea lung-metraj din cariera, The Nest, in care Carrie Con joaca alaturi de Jude Law.

Intoarcerea atat de asteptata a lui Sean Durkin
In 2011, Sean Durkin ne incanta cu primul sau lung-metraj, Martha Marcy May Marlene care o scotea in evidenta pe Elizabeth Olsen. Comediana o intepreta pe Martha, o adolescenta care se refugiaza la sora sa dupa ce petrece doi ani in cadrul unei secte. Aproape un deceniu mai tarziu, Sean Durkin vine cu un al doilea lung-metraj, The Nest.

De data aceasta, familia pe care o pune in scena are toate motivele sa fie fericita. Allison este o femeie activa care da cursuri de echitatie. Copiii sai, ajunsi deja la varsta adolescentei, au in egala masura o viata frumoasa si linistita. Insa Rory, tatal, nu reuseste nicicum sa se adapteze. Reuseste sa isi convinga sotia sa se mute impreuna in Anglia, de unde este originar. Rory o asigura pe Allison ca aici va fi in sfarsit implinit si fericit. Drept urmare, familia paraseste locuinta moderna din America pentru a se instala intr-un conac vechi in plina regiune rurala, in apropriere de Londra.

Ruptura cercului familial
Deoarece acest conac imens este mult prea mare pentru o familie atat de mica, Sean Durkin ne prezinta rapid o atmosfera sufocanta. Filmandu-si destul de rar personajele din exterior sau folosindu-se de unele planuri stranse. In interior, limiteaza spatiul. Allison isi pierde incetul cu incetul reperele. Deoarece, daca in America era principala sursa de venit a familiei, aici a ajuns o casnica.

Rory este un mincinos, un bun orator care, in timpul serilor mondene isi inventeaza o viata de lux pentru a-si impresiona prietenii. Descoperind faptul ca Rory cheltuie mai multi bani decat castiga, Allison il confrunta. O ruptura incepe sa opereze in sanul cuplului…

Aron Piper din Elite va lipseste? Va intelegem perfect. Dar, avem o veste buna- joaca in cel mai interesant serial al momentului. Este vorba despre The Mess You Leave Behind. Un nou serial al creatorului serialului Elite. Un nou thriller spaniol semnat Netflix care a aparut in 11 decembrie si care are deja o multime de fani.

Dupa ce acum ceva vreme, toti ochii au fost indreptati asupra thrillerului Alguien Tienne Que Mourir, cu Ester Expozito, vedeta din Elite, iata ca un alt serial a aparut cu o alta vedeta din serial- The Mess You Leave Behind. Sau in spaniola, El Desorden Que Dejas.

Acest thriller adaptat dupa romanul eponim al lui Carlos Montero ne va duce in regiunea rurala din Galitia, in nordul Spaniei, intr-o atmosfera foarte tensionata.

Aici o urmarim pe Raquel, care ajunge la un liceu dupa ce predecesoara sa, Viruca a murit. Odata ajunsa aici, isi da seama ca la liceu, climatul este unul complicat si va incepe sa primeasca si ea reclamatii si amenintari.

In afara de Aron Piper care are rolul unui licean cu numele de Iago Nogueira, ne putem delecta cu cel mai frumos casting. Raquel este interpretata de catre Inma Cuesta si sotul sau German de catre Tamar Novas. Viruca este interpretata de catre Barbara Lennie. Roberto Enríquez (El Embarcadero), Roque Ruiz, Isabel Garrido si Braian Centurión fac parte si ei din casting.

Fanii serialului How To Get Away With Murder vor regasi cu siguranta o familiaritate cu acesta. Mai ales in ceea ce priveste felul in care este spusa povestea. Primul serial se joaca cu cronologia, in timp ce cel de-al doilea le amesteca pentru a ne spune ce s-a intamplat cu Viruca si ceea ce traieste Raquel. In plus, ambele seriale se deruleaza intr-o ambianta scolara. Universuri care se aseamana si intrigi pline de mister si secrete care se dezvaluie episod cu episod.

Relic (2020) este primul film al cineastei de origine australiana Natalie Erika James. Un film horror deosebit de opresant care urmareste povestea a trei generatii de femei captive intr-o casa cu un trecut greu si dureros.

Pentru primul sau film, Natalie Erika James se lanseaza in genul horror, un gen nu tocmai usor in universul cinematografiei. Atunci cand Edna, o octogenara, dispare brusc, fiica sa Kay si nepoata sa Sam revin in resedinta imensa a acesteia in incercarea de a o regasi, de a afla ce s-a intamplat cu ea. In momentul in care matriarha reapare, nimic nu mai este ca inainte…

Filmul Relic este un film impresionant din toate punctele de vedere. Tanara cineasta reuseste sa puna in scena un film terifiant opresant si inteligent totodata. Relic este un film interesant, departe de super-productiile americane din acelasi gen. Cineasta reuseste sa ne ofere un lung-metraj puternic, cu o identitate puternica si cu un stil care merita sa fie urmarit indeaproape.

Inca din prima scena a filmului suntem scufundati intr-o propunere mai putin obisnuita. Scena de introducere este absolut geniala. Ofera baza, tonul si atmosfera filmului Relic. Relic abordeaza teme pasionante, puse in in scena intr-un mod stralucit. Natalie Erika James abordeaza teme precum tineretea, batranetea, moartea, a singuratatii si mostenirii. Cu un scenariu extrem de controlat, Natalie Erika James vorbeste despre memorie, despre regret, despre timpul care trece si despre tributul greu pe care trebuie sa il platim odata cu aparitia batranetii.

In cele din urma, Natalie Erika James nu uita sa adauge o nota de ironie, amintindu-ne faptul ca urmatoarele generatii se indreapta in mod inexorabil spre aceeasi destinatie. Ca fiica si ca nepoata nu pot sa scape de acest destin inexorabil. Relic prezinta notiuni de mostenire si de ereditate. Ca totul nu este decat un ciclu fara sfarsitsi ca rolurile se schimba, odata ce moartea si-a facut treaba.